Augustina Șiman despre ”Cămașa lui”: Iniţial erau zeci de foi word care adunau strigăte femeieşti

Augustina Șiman despre ”Cămașa lui”: Iniţial erau zeci de foi word care adunau strigăte femeieşti

Raftul cu iubiti

Ai răsfoit cartea ei sau ai auzit despre tânăra care înșiruie pe paginile unei cărți ”strigătele femeilor”. De curând, Augustina Șiman a lansat cartea ”Cămașa lui”, carte care a atins un record în vânzările cărților autohtone. Tânăra autoare a acceptat să ne povestească despre cum a început să scrie, ce înseamnă pentru ea lectura și cine o inspiră.

-Care a fost prima carte care te-a inspirat la lectură?

-Întrebarea asta chiar este o încercare! Îmi pierd memoria în numărul uriaş de cărţi citite… Cred că ar fi “20.000 de leghe sub mări” de Jules Verne. A fost cel puţin prima carte pe care am citit-o dintr-o mare curiozitate, şi nu din cauza faptului că era obligatorie prin temă pentru acasă. După acea carte a apărut ambiţia de a citi cât mai mult şi de a descoperi cu adevărat autorii, cărţile, curentele, mesajele. După “20.000 de leghe sub mări” lista mea de lecturi a crescut considerabil comparativ cu cea oferită de profesori. Atunci, fiind copil, am înţeles că lectura poate fi şi o plăcere, nu doar o povară de vacanţă.

Cum îți alegi cărțile pe care dorești să le citești?

-După etapele prin care trec la o anumită vărstă, după întrebările pe care mi le adresez… Astfel, titlurile şi autorii cărţilor au variat foarte mult la diverse vârste. La 16-19 ani, fiind pasionată de filozofie, de întrebări existenţiale, erau solilocviile lui Eliade, Kant, Schopenhauer, Eminescu şi aşa mai departe, ca de la vârsta de 20 de ani să descoper frumuseţea cărţii lui Cărtărescu „De ce iubim femeile”, să nutresc căldură faţă de Gabriel Garcia Marquez pentru dragostea columbiană din scrierile sale, să-i dau mai multă crezare Mihaelei Rădulescu în cărţile sale. Toate cărţile alese au potolit setea anumitor vârste, setea de cunoaştere, setea de iubire şi respectiv setea descoperirii şi definirii propriei feminităţi. Încă nu ştiu sigur unde sunt acum, la 23, dar caut neobosită ”Trilogia cunoaşterii” de Lucian Blaga şi abia aştept să o citesc.

Raftul cu iubiti-Ce carte crezi că nu ar trebui să lipsească din biblioteca cuiva?

-Cea la care să vrei să te întorci: oricând, oricum, indiferent de vărstă şi de experienţa de viaţă. Cea care într-o intuiţie subtilă şi în acelaşi timp foarte profundă îţi aduce aminte de tine sau de un mare vis al tău. Cea în care te (re)găseşti şi citind-o (îţi) zâmbeşti fiindcă te sensibilizează, te emoţionează, susţine crezul tău de viaţă. Pentru cineva e un titlu sonor din istorie literară, precum e„Divina Comedie” de Dante Alighieri, pentru alţii un volum de poezii în care îşi citește stările, bunăoară volumul „Plumb” al lui George Bacovia, mai sunt din cei care cred cu patimă în iubire şi se delectează lecturând „Dragoste în vremea holerei” de Gabriel Garcia Marquez sau persoane care caută motivaţii pentru a obţine succes şi ascensiune financiară, iar din această cauză citesc „Tată bogat, tată sărac” de Robert Kiyosaki.

Raftul cu iubiti-Care este povestea „Cămășii Lui”?

-Dureri şi speranţe care şi-au găsit tangenţe în mai multe destine femeieşti – le-am ascultat pe toate şi   le-am transpus pe hârtie, iar într-un final, auzind femeile şi îmbrăţişându-le revoltele, am scris o carte despre bărbaţi. S-a întâmplat în vara anului trecut, la început de iunie, era noapte, stăteam întinsă pe iarbă şi urmăream stelele, liniştea nopţii de vară şi înaltul cerului; mi-am echilibrat sufletul îndestul de mult încât să înţeleg că am suficiente texte pentru o nouă carte, le-am tot scris pe parcursul a trei ani de zile. A doua zi am început să caut fotograful pentru coperta genială pe care o are acum cartea… Pentru unii febra „Cămaşa lui” a început din februarie 2015 când am luat-o de la tipografie, pentru mine a început în acea noapte cu cerul arhiplin de stele al lunii iunie.

Acum cartea a devenit un fenomen, dar iniţial erau zeci de foi word care adunau strigăte femeieşti… Probabil cartea înregistrează un succes atât de mare fiindcă multe dintre cititoarele mele îşi recunosc ecoul.

Raftul cu iubiti-Cum este postura de scriitoare în Republica Moldova?

-O zic fără pic de modestie – e Uimitoare (mai ales când eşti atât de citită)! Viaţa este mai mult decât darnică cu mine şi de la apariţia cărţii găsesc zilnic un motiv de bucurie. Lumea mă recunoaşte în stradă, îmi cer autografe, îmi zic că au citit şi alte cărţi pe lângă „Cămaşa lui” şi nu ezită să îmi spună care dintre textele mele le-au plăcut. Am tirajat cartea deja pentru a doua oară şi solicitările librăriilor sunt în ascensiune.

Acum îmi trăiesc visul. Fiind copil mulţi mă întrebau ce vreau să fiu, iar eu răspundeam plină de sine şi de orgoliu jovial: „Scriitoare!”… atunci toate rudele mele obişnuiau să zâmbească, iar acum zâmbesc eu de fiecare dată când îmi aduc aminte… Am păstrat afirmaţia şi promisiunea aceasta în mine toată viaţa, iar acum ajung să o trăiesc ca pe cea mai mare realizare a mea.

-Ce te inspiră să scrii?

-La diverse etape inspiraţia a variat în funcţie de predilecţia, de sensibilitate pe care o aveam pentru anumite lucruri. La 20-23 de ani era sentimentul de dragoste, comuniunea în cadrul unui cuplu, sentimentul de gratitudine sau de nepăsare faţă de partener etc. Acum, urmărind direcţia spre care se îndreaptă toate textele mele, bănuiesc că este vorba despre femeia reinventată, care găseşte echilibrul în graba de a ajunge la serviciu şi de a lua copiii de la grădiniţă, femeia căreia nu îi este frică să ceară de la viaţă şi care ştie exact ce să ceară, care îşi dă valoare şi care îşi înalţă sufletul înălţîndu-şi fiinţa pe tocuri de 11 centimetri de fiecare dată când e frîntă… şi care în pofida tuturor celor menţionate nu uită de delicateţea sa.

Raftul cu iubiti-Deja ai în plan o viitoare carte? Despre ce e?

-Dat fiind faptul că viaţa m-a învăţat că nu o să uit niciodată de scris, că oricum o să scriu oriunde nu aş fi şi cine nu aş fi, e mult prea înrădăcinat în mine, am intuit că o să mai apară o carte din ziua în care am adus acasă primul colet de cărți ”Cămașa lui”. Judecând după conținutul textelor mele cu siguranță că o să o dedic femeii despre care am vorbit anterior, nu știu o zi, o lună, un an exact când o să apară a patra carte, dar până atunci există o altă certitudine: Videoclipul. Într-o duminică plină am înregistrat recitalul în studiou asupra unui text din cartea ”Cămașa lui”. Geniala compozitoare Anastasia Lazarencu a realizat piesa care transmite într-o intuiție uimitoare emoțiile textului. Acum suntem la etapa scrierii scenariului cu cei de la CioFilm și abia aștept prima zi de filmări! Titlul textului rămîne a fi secret până în ziua apariției oficiale a videoclipului, zic un singur lucru: pentru mine e cel mai important solilocviu din carte!

-Ce îți oferă cărțile?

-Linişte, întotdeauna…. O carte bună, asemenea unui bărbat foarte bun, poate chiar să îmi ofere un motiv în plus ca să mă opresc din toată goana vieţii pe care o trăiesc. Uneori se întâmplă că anume un minut de repaos să te înveţe mai multe decât o viaţă parcursă în goană.

Raftul cu iubiti-Care este părerea ta despre cititorul din Republica Moldova?

-Îşi măreşte considerabil lista de lecturi şi prin urmare îşi definşete mai cert preferinţele literare. Chiar este interesat de ceea ce se scrie în Republica Moldova şi este în puterea de a decide cine poate fi numit cu adevărat „scriitor”. Are o vârstă variată – ceea ce este îmbucurător şi are o părere – ceea ce este şi mai bine. Ah, da! Şi nu se sfieşte să te caute (dacă eşti în viaţă) şi să ţi-o spună – ceea ce este genial!

-Cum Augustina Șiman se pregătește de lecturarea unei cărți, ai vreun ritual aparte?

-Odihna, odihna şi iarăşi odihna! Niciodată nu încep o carte fiind obosită fiindcă risc să nu o înţeleg cum s-ar merita… Şi întotdeauna caut un locuşor comod în casă: un colţ de canapea sau de pat. Nu citesc în zgomot şi nu citesc în prezenţa a mai mult de doi oameni fiindcă am impresia că mi se vandalizează din intimitatea lecturării.

-Ai vreo carte preferată sau vreun citat mai special? Care este?

-Cărţi preferate sunt două: „Adam şi Eva” de Liviu Rebreanu şi Dragostea în vremea holerei” de Gabriel Garcia Marquez. Citate preferate sunt de zeci de ori mai multe, dar o să spun unul care îmi opreşte inima de câteva săptămîni încoace cînd mi-l amintesc: Au încercat să ne îngroape, dar nu au ştiut că suntem seminţe, Proverb Mexican.

Raftul cu iubitiPartenerul proiectului: Librăria online Cartea Ta

 Autor text: Cristina Straton

Fotograf: Alex Morgoci

Share this post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *