Recenzie „Mic dejun la Tiffany” de Truman Capote

Recenzie „Mic dejun la Tiffany” de Truman Capote

Pentru că este vară, pentru că este vacanță și pentru că este timpul cel mai potrivit pentru călătorii, de tot genul – „Mic dejun la Tiffany” de Truman Capote.  Un roman „must-read”, dar nu am ales să-l citesc din acest motiv. Motivul pentru care am ales să citesc romanul dat a fost imaginea actriței mele preferate pe coperta cărții, dat fiind rolul principal în filmul omonim. De  fapt, eroina principală a romanului- Holly Golightly, nu are nimic în comun cu Audrey Hepburn și cu felul ei de a fi. Deși dacă este să mă gândesc, ar fi ceva, și anume – unicitatea, individualitatea accentuată.

BREAKFAST AT TIFFANY'S, Audrey Hepburn, 1961

BREAKFAST AT TIFFANY’S, Audrey Hepburn, 1961

Holly este o prietenă a naratorului pe care o cunoscuse cu cincisprezece ani înainte de a-și începe povestirea. Holly este o femeie cu totul deosebită, ceea ce se remarcă din prima, de pe cartea ei de vizită unde este consemnat „călătoare”. Aceasta este o călătoare, atât în sensul direct al cuvântului, cât și în sensul indirect. Este o personalitate contradictorie, imprevizibilă și misterioasă, anume din acest motiv este și foarte deosebită! Atrage o mulțime de lume în jurul său. Are un fel de a fi… aiurit, nestatornic, visător, naiv…dar fermecător, incontestabil.
De fapt, este un aspect comun fiecărui om în această Holly- este mereu în căutarea de sine,dar face această călătorie într-un mod cu totul deosebit! Poate mai îndrăzneț.
Holly caută un loc unde s-ar simți ca la Tiffany, pentru că doar acolo se simte acasă.
„Lucrul care mă ajută cel mai mult e să mă sui într-un taxi şi să mă duc la Tiffany. Mă linişteşte pe loc tihna şi splendoarea locului; nu ţi se poate întîmpla nimic rău acolo, nu alături de acei domni amabili şi bine îmbrăcaţi, în mireasma aceea plăcută de argint şi de portvizite de crocodil. Dacă aş putea găsi un loc în viaţa reală în care să mă simt ca la Tiffany, aş cumpăra nişte mobilă şi aş boteza pisica.”

descărcare

  Naratorul își încheie povestirea cu speranță că Holly a găsit un asemenea loc, dar… făcând o paralelă cu „Alchimistul” lui Coelho, poate că acest loc îl avem fiecare, chiar în sufletul nostru, pur și simplu nu îl vedem. Poate că fiecare dintre noi trebuie să-și facă un „Tiffany al său” acolo unde se află. Pe de altă parte, felul de a căuta acest loc, aventuros și imprevizibil al lui Holly, este de invidiat. Este…sau pare o visătoare incurabilă, imprevizibilă, cu o lume a sa, mereu gata de a o lua de la capăt, de a lăsa totul în urmă! Mai ales că-i permite și înfățișarea (poate aici o fi tangența cu Audrey Hepburn)))) Ea are mereu aripile desfăcute și este gata mereu să-și ia zborul spre un „Tiffany al său”.
La un moment dat, unul dintre personaje menționează că Holly ar trebui apărată chiar de ea însăși, anume din cauza felului său visător și detașat de a fi. Poate, poate să nu te temi de nimic o fi iresponsabil, poate să ai în plan să fugi din fața justiției după ce ai fost implicată într-un clan mafiot ;i condamnat  o fi o nebunie, poate traiul permanent pe bagaje( pentru că așa arăta apartamentul lui Holly) o fi…aerian, dar, cum nu ar fi, eu invidiez astfel de oameni. Acești oameni fascinanți care nu se lasă legați de nimic și de nimeni, care sunt liberi, absolut liberi! Cel puțin din punct de vedere comportamental, cu unele mici excepții, pe care le sesizăm pe parcursul narațiunii, care vin parcă să accentuezi că, totuși, nimeni nu este capabil de a trăi absolut detașat. În primul rând este vorba despre pisica culeasă de pe drum, căreia nici măcar nu i-a dat un nume, convinsă fiind că nu-i este pentru mult timp proprietar, totuși, după ce a abandonat-o, s-a întors după ea. În plus, în mai multe momente ale narațiunii, este sesizată atașamentul și grija pentru pisică.

„ Mic dejun la Tiffany” este un „must-read”, este o carte ușoară, cu un fir narativ simplu și concret (fapt pentru care este renumit scriitorul), ușor de lecturat, care nu te impune să meditezi prea mult sau să faci filosofie, este doar o călătorie frumoasă, rapidă și ușoară alături de eroina romanului. Și dacă tot este vară…. de ce nu?
Lectură plăcută!!

„Eu măsor oamenii după felul cum s-au purtat cu mine.”

„Da, în sfârșit mi s-a făcut frică. Pentru că s-ar putea s-o țin tot așa la nesfârșit. Să nu știi că ceva e al tău decât după ce te-ai descotorosit de el.”

 

 571513

„N-o să mă obișnuiesc niciodată cu nimic. Cine se obișnuiește e ca și mort.”
„Adulții rămași la stadiul copilăriei nu sunt atât de rari.”
„Se spune că omul cu cât e mai prost, cu atât e mai viteaz.”
„Când cineva îți dăruiește încredere, îi rămâi dator.”
„Să nu te îndrăgostești niciodată de o juvină. Până la urmă o să rămâi cu ochii la cer.”

 

 

 

 

 

 

Recenzie de Daria Ungureanu, cititor și client fidel Librăria online Cartea Ta

Mulțumim, Daria!

Pentru cei care doresc să ne scrie recenzii, le pot expedia pe info@carteata.md

Share this post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *