Recenzie:romanul O iubeam,de Anna Gavalda. Dragostea e o porcărie, dar merită să lupți pentru ea în fiecare zi

Recenzie:romanul O iubeam,de Anna Gavalda. Dragostea e o porcărie, dar merită să lupți pentru ea în fiecare zi

Se tot vorbește de durerea celor care rămân,

dar te-ai gândit vreodată la durerea celor care pleacă?

Romanul O iubeam de Anna Gavalda l-aș plasa în categoria cărțuliilor de citit într-o zi. Iscusința autoarei de a menține atenția cititorului mereu activă este uluitoare, iar dacă te-ai pregătit să bei ceai fierbinte în timpul lecturii, ia-ți adio!

Protagoniștii, socrul Pierre și nora sa, Chloe, sunt cei care copleșesc cu istoriile și durerile  lor pe tot parcursul cărții. Unul care rămâne și celălalt care este părăsit. Straniu, dar ambele tabere au dreptatea lor!

Acțiunea pare simplă. Chloe este părăsită de soțul ei, Adrien, iar socrul acesteia Pierre încearcă să depășească acest trist eveniment din viața familiei Dippel. Toate par  banale până în momentul când Pierre se destăinuie nurorii sale despre unica și marea lui dragoste Mathilda. Din acel moment  rămâi nedezlipit de carte și mereu cu nerăbdare să afli ce urmează.

Așadar, o lungă conversație nocturnă, la gura sobei, cu vin și inimi rănite se transformă în cea mai dureroasă confesiune a unui om, care la prima vedere pare un egoist cu suflet rece sau cum își zice singur: Sunt un bătrân prost. Asta îți tot explic de ceva vreme!

Autoarea încearcă, (zic că i-a reușit) să ne arate reversul medaliei și dreptatea celui care părăsește. „Durerea celor prin care vine nenorocirea… Cei care rămân sunt plânși, consolați, dar cei care pleacă?”.  Dacă cineva era nevoit să se pronunțe în numele celor care părăsesc și să le i-a apărarea, acesta era Pierre. Acesta, însă, nu a avut curajul să părăsească o soție pe care nu o mai iubea. La rândul ei, soția lui Pierre era prea acomodată cu viața ei, își dorea să mențină familia, chiar și fără iubire în ea. Îi era rușine să și-o mărturisească, și totuși ăsta era adevărul: nu avea curajul să mă părăsească. Nu avea curajul. Nu voia să piardă ce câștigase. Eșafodul social. Prietenii noștri, relațiile noastre, prietenii copiilor.”

Dar… Acest dar în viața omului  ne transormă în niște inși plini de nenorociri, suferințe și contradicții. Nu putem și nu avem nici un drept să judecăm deciziile nimănui. Fiecare are dreptul de a greși. „’Dreptul de a greși’, o expresie scurtă, un crâmpei de frază, dar cine să ți-l dea? Cine în afară de tine?”.

Rămasă cu o mulțime de gânduri contrare după lecturarea acestei istorii despre o iubire interzisă, însă nu atat de ireală. Despre puterea celor părăsiți de a merge mai departe, pentru că merită mult mai mult. Dar și despre cei care nu au curajul să părăsească din cauza stării de confort: „Asta-i viața. Aproape pentru toți. O iei pe ocolite, te aranjezi, îți porți lașitatea ca pe un animal familiar. O mângâi, o dresezi, te legi de ea. Asta-i viața. Unii sunt curajoși, și alții se acomodează. E mult mai odihnitor să te acomodezi.”

Autoarea a creat două personaje demne de povestea lor, prin intermediul cărora ne transmite mesajul cel mai principal în viață: să ai curajul să fii fericit!

„- Dragostea e o porcărie, atunci? Asta e? Nu merge niciodată?

– Ba da, merge. Dar trebuie să te bați…

– Să te bați cum?

– Să te bați câte puțin. Câte puțin în fiecare zi, să ai curajul să fii tu însuți, să te hotărăști să fii fericit“.

Încă nu mi -am răspuns la întrebarea principală din această carte. Însă, cred, răspunsurile vor fi diferite în dependența valorilor fiecărui om.

Recomand cu drag tinerilor îndrăgostiți și celor care s-au dezamăgit în dragoste.

15542017_916519098450170_5636927270157911068_n

despre autor:

Anna Gavalda (9 decembrie 1970, Boulogne-Billancourt) este o romancieră franceză, care mărturisește că își petrece în fiecare dimineață câte trei ore scriind „pentru adulții care trebuie să fie treziți din somn“.

Romanul O iubeam îi apare în 2002 care are un succes uriaș la public, peste 250 000 de exemplare vândute în primele opt luni de la apariție. La fel de cunoscute sunt și volumul de povestiri „Aș vrea să mă aștepte și pe mine cineva“ (1999) „35 de kilograme de speranță“ (2002), „Împreună“, (2004) intrat imediat pe listele de bestselleruri din toată Europa.

Cartea o puteți comanda pe site-ul carteata.md sau la 0789 291 88

citate carte:

„…o pierdusem pe cea pe care o iubeam și tocmai o zdrobisem pe cealaltă.”

„M-am îndrăgostit așa, ca atunci când faci o boală. Fără să vreau, fără să cred, împotriva voinței mele și fără putință să mă apăr după aceea…”

„E curajul de a te înfrunta. Măcar o dată-n viață. De a te înfrunta pe tine. Pe tine însuți. Numai pe tine, în sfârșit.”

„Știi, nevasta, chestia aia practică pe care o porți peste tot și care zâmbește când o săruți. (…) Știi, metresa, acea tânără femeie nerăbdătoare care te calcă puțin pe nervi.”

„- A îndrăznit cineva să te contrazică  vreodată?, am adăugat punând desenul lui Paul pe șemineu.

– Nu cineva. Viața mea toată.”

 

Share this post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *