Surâsul Gheișei și secretele artei japoneze de-a trăi

Surâsul Gheișei și secretele artei japoneze de-a trăi

Cu o istorie de peste 400 de ani în cultura niponă, gheișele sunt în continuare greșit percepute în Occident. Pentru vestici a fost întotdeauna dificil de înţeles cum pot aceste femei să se dedice cu atâta abnegaţie rolului pe care îl consideră sacru: acela de a a-i face pe bărbaţi să se simtă bine. Însă, cea mai mare parte din viaţa şi rolul lor social rămâne acoperită de mister.

Spre deosebire de cultura occidentală, în care feministele reclamă permanent perpetuarea inegalităţilor sexuale, în Japonia există femei al căror unic scop este să fie la dispoziţia bărbaţilor. Gheişele există pentru a-i distra pe clienţii lor şi asta nu-i deloc uşor: trebuie să fie capabile să discute cu ei, să-i cucerească şi să-i destindă. Ca să devină gheişe, ele trec printr-un proces dificil, în care lasă în urmă lumea modernă şi se afundă într-un univers paralel, în care tradiţia este forţa supremă căreia i se supun fără crâcnire.

„Surâsul gheișei. Secrete ale artei japoneze de a trăi” de Ursula Richter este mai mult un documentar, decât o operă artistică. Iar motivul pentru care am ales cartea este interesul pentru această cultură și misterul pe care îl ascund gheișele. De sute de ani se încearcă a se răspunde la întrebarea ce este o gheișă? Care este rolul ei în cultură sau societate? Sunt ele târfe de lux pentru gusturi rafinate? Surâsul lor promite chiar tot? Sau oamenii de azi le înțeleg greșit? Cum privesc japonezii de azi gheișele? Ce reprezintă ele pentru societatea modernă? Ce rol-cheie ocupă ele în arta vieții, chiar erotice, din Japonia? Este adevărat că se îmbracă cu chimonouri care valorează zeci de mii de euro? Să fie doar niște „muieruști de lux”? Cum sunt plătite? Cum și unde poți angaja serviciile unei gheișe? Este adevărat că un vizitator din Vest și o gheișă cu adevărat „de top” nu vor bate palma niciodată? De ce își doresc femeile moderne să devină gheișe? Este adevărat că pregătirea unei gheișe durează ani îndelungați? Ce are o gheișă așa special încât sa merite cheltuirea unei mici averi pentru o singura seara? Cine cîstigă de pe urma ei? Care e viața particulara a unei gheișe?

Acestea și o mulțime de alte întrebări sunt analizate în carte. Oamenii, în general, au obiceiul de ași crea clișee, iar în privința gheișelor, aceasta este și mai accentuat. Cartea este ca un manual de istorie, care descrie evoluția gheișei de la începuturi și până astăzi, cum s-au schimbat ele și rolul lor sub diferite regimuri și în diferite perioade, fiind cea mai valoroasă operă de artă japoneză sau muncitoare în fabrica de cusut parașute în perioada celui De-al Doilea Război Mondial.

fggf_310

Avem o paralelă și cu astfel de prototipuri care existau încă în Epoca Antică, în compania lui Platon, Pericle, Epicur etc.  În general, cartea plasează foarte bine acțiunea și dinamica în contextul istoric, astfel încât este foarte ușor de înțeles și de făcut paralelă cu alte „lumi” decât cea japoneză la anumite etape.

În carte sunt foarte bine definite normele sociale, morale și legale privind căsătoria, viața sexuală, dragostea, familia etc. Dar, este evident că, acestea sunt doar niște reguli, foarte aspre de altfel, nedrepte, unde femeia este practic o sclavă, deși, în ultima perioadă își mai primește careva drepturi (și asta în condiția în care, legea demult acordă această posibilitate). Poporul japonez este, probabil, cel mai păstrător de tradiții, de aceea nici normele de drept nu-i opresc și, probabil, de aceea și au mai rămas gheișele, chiar dacă, actualmente, mai mult ca o amintire a ceea ce au fost cândva.

Este menționată strict distincția dintre o gheișă, o maiko, o curtezană și o prostituată, apropo, la fel, cu referire la perioade istorice, pentru că, în diferite perioade diferă linia de demarcaj dintre acestea.

Titlul cărții este foarte bun, surâsul, în cultura japoneză este echivalat misterului, iar dacă surâsul vine de la o gheișă, atunci chiar nu știu dacă ar putea obiecta cineva împotriva faptului că, aceste „opere de artă vii”, aceste „mituri”, care, până la urmă, sunt niște femei, cu trăiri, sentimente și emoții, sunt unul dintre cele mai mari și mai frumoase mistere, pe care probabil, nici după dispariția lor, nimeni nu-l va dezlega.

surasul-gheisei-secrete-ale-artei-japoneze-de-a-trai_1_fullsize

Recomand cu drag această carte, dar preferabil după lecturarea  „Memoriile unei gheișe” de Arthur Golden și „Adevărata viață de gheișă” de Mineko Iwasaki, pentru că se fac foarte des trimitere la aceste opere. Încă un mare plus, am înscris în lista „to read” o mulțime de cărți la această tematică, pentru că se fac o mulțime de referințe la opere de artă, literare, teatrale etc. Așa că, trec la următoarea carte.  Vă urez lectură plăcută.

Mulțumiri pentru recenzie Dariei Ungureanu și îi urăm lecturi utile în continuare!

Poți comanda  Cartea Ta aici

Dacă ai și tu o recenzie, nu ezita să o expediezi la adresa noastră de facebook sau la olgasternitchi@gmail.com

Pentru creativitare, se răsplătește!

 

 

Share this post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *